La capatul unui an competitional marcat de multe reusite atat in ceea ce priveste gimnastica artistica dar si gimnastica aerobica la marile competitii internationale – Campionate Mondiale si Europene, Jocuri Olimpice ale Tineretului, Cupa Mondiala, Campionate Internationale ale Romaniei, Campionate Nationale, alte concursuri de top – an cu importante schimbari in ceea ce priveste organizarea pregatirii la nivelul loturilor, an in care n-au lipsit, desigur, si insatisfactiile, Federatia Romana de Gimnastica a tras linie, desemnand conform traditiei Primii 10 gimnasti ai anului 2010 la gimnastica artistica (feminina si masculina) si gimnastica aerobica, in fruntea clasamentelor situandu-se ANA PORGRAS, FLAVIUS KOCZI si MIRCEA ZAMFIR, ale caror performante in acest an sunt cat se poate de bine cunoscute.

In acelasi timp, trebuie sa nu uitam ca in spatele fiecarui performer s-au aflat antrenorii, cei care s-au straduit pe parcursul anului sa-i aduca in cea mai buna forma pe sportivi, astfel ca ei sa poata sa urce pe podiumul de premiere.

Clasament Gimnastica Artistica Feminina

1. PORGRAS Ana
2. CHELARU Diana
3. RACEA Amalia
4. IZBASA Sandra
5. HAIDU Raluca
6. DRAGOI Gabriela
7. BULIMAR Diana
8. IORDACHE Larisa
9. PATRASCU Cerasela
10. ANDREI Daniela

Sursa: http://www.romgym.ro

Advertisements

FOTO: fig-photos.com

Octavian Bellu, cel mai titrat antrenor din toate timpurile și sportiva Ana Porgras au fost invitați la emisiunea Neatza cu Razvan și Dani unde au primit distincția “om deosebit”.

Puteți urmări înregistrarea aici.

Felicitari Anutza!!!

        Gala Premiilor de Excelenta TVR International este o manifestare anuala dedicata personalitatilor si proiectelor care au obtinut rezultate deosebite in promovarea imaginii Romaniei in lume. De-a lungul celor opt editii de pana acum, Premiile de Excelenta acordate de TVR International au revenit unor mari personalitati din Romania sau din strainatate, sportivi, diplomati, manageri si oameni de afaceri, oameni de cultura, institutii si organizatii, ansambluri artistice, etc. 
         In plus, premiile TVRi s-au dovedit a fi nu doar trofee care sa rasplateasca o munca de durata, ci si adevarate predictii ale unor valori confirmate ulterior. 
         Presedintele Traian Basescu, presedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, premierul moldovean Vlad Filat, dar si ministrul roman de externe, Teodor Baconschi, s-au numarat printre cei care au participat, sambata seara, la Gala Premiilor de Excelenta TVR International.
Personalitati marcante au fost premiate in cadrul Galei Premiilor TVR International pentru rezultatele excelente obtinute in promovarea imaginii Romaniei si romanilor in lume.  
         Premiul de Excelenta in Sport a fost acordat campioanei mondiale la gimnastica, Ana Porgras, care a obtinut aurul mondial la intrecerile din octombrie de la Rotterdam. Andreea Raducan, la randul ei campioana mondiala si olimpica, a rostit cuvenitul “laudatio”, remarcand, totodata nu numai performanta mai tinerei campionae, dar si contributia antrenorilor  Octavian Bellu, care s-a aflat in sala, si Mariana Bitang, de numele si stradania lor fiind legate marile succese ale gimnasticii romanesti. Totodata, multumind pentru premiu, Ana Porgras a asigurat ca fetele se vor afla mereu in prim-plan la toate marile concursuri ale gimnasticii internationale.
       In cadrul Galei au fost acordate Premii si altor personalitati din Romania si Moldova.
       In cadrul evenimentului, directorul Jurnal Trust Media, Val Butnaru, a primit Premiul de Excelența in Literatura; actrița Nationalului bucurestean,  basarabeanca Tania Popa, a fost rasplatita cu Premiul de Excelența in Teatru, iar Vitalie Ciobanu cu Premiul de Excelența in Jurnalism, printre alte personalitati moldovene aflandu-se, de asemenea, si marele poet Dumitru Matcovschi, regizorul Virgil Margineanu, dirijorul Nicolae Botgros. 
Premiul de Excelența pentru Istorie a fost oferit reputatului istoric, Neagu Giuvara, iar Premiul pentru Politica Externa l-a primit ministrul roman de externe, Teodor Baconschi.

Sursa: www.romgym.ro

Într-o finală a nervilor tari, unde orice ezitare te poate arunca de pe aparatul de doar 10 cm lăţime, Ana Porgras şi-a stăpânit perfect emoţiile.

Ana, după nouă ani ai adus aur României…
Sper ca de acum încolo să fie cât mai multe astfel de rezultate. Pentru mine, această medalie înseamnă enorm. M-a ajutat parcă să trec mai uşor peste toate accidentările.

Ai avut emoţii în finală?
Da, chiar înainte de a urca pe bârnă, dar mi-am zis că trebuie să mă adun şi să fac tot ce ştiu eu mai bine. Trebuia să fiu tare, să nu mai ratez ca anul trecut. Sincer, mă gândeam că nici nu pot să prind Mondialul acesta din cauza accidentărilor.

La ce te-ai gândit pe podium?

Mi-au trecut multe prin cap: la toată munca de la sală, toţi anii în care mi-am dorit asta, toate ghinioanele pe care le-am avut. Atunci când a cântat imnul am simţit că a meritat toată munca.

E loc de mai mult?
Da, dar cu foarte multă muncă. Îmi doream această medalie, acum am văzut că se poate şi pe mai departe îmi doresc aurul la JO.

La bârnă?
Şi pe aparate, dar şi la individual compus, pentru că sper ca până atunci să am o săritură mult mai valoroasă şi să îmi cresc dificultatea la sol şi paralele.

Sursa: Prosport

La Campionatul European din 2010 a coborît de pe bîrnă şi apoi a intrat direct în ghips. La Rotterdam, acest aparat i-a adus aurul mondial.

De duminică e cea mai bună gimnastă a lumii la bîrnă. Ieri, pe aeroportul “Henri Coandă”, a avut parte de multe flori. Cu medalia de aur ascunsă în rucsacul de care încă atîrnă jucării, Ana Porgras a spus că aparatul la care este campioană mondială a atras-o încă de cînd era mică. Gimnasta născută în Galaţi are planuri mari pentru viitor şi vrea să lase în urmă perioada accidentărilor care părea că nu se mai termină. La 16 ani, îşi doreşte să ajungă sănătoasă pînă la Londra, la Olimpiadă, şi să poată să crească în dificultate la toate cele patru aparate.

–  Ana, ai uitat de toate accidentările de pînă acum o dată cu medalia de aur?
– Nu pot spune că le-am uitat. Am trecut mai uşor peste ele.  Chiar dacă e de aur, medalia asta nu va schimba deloc modul în care eu lucrez.

– Au fost şi emoţii înainte de execuţia din finală?
– Da, au fost, dar ştiam că pot să-mi fac exerciţiul foarte bine. Ştiam că am o bîrnă destul de bună.

– Ce ţi-a trecut prin cap atunci cînd erai acolo, pe prima treaptă?
– Mi-au trecut multe. M-am gîndit la munca din sală, dar a meritat.

– Ai adus aurul pentru România după o pauză de nouă ani. Ce făceai tu la şapte ani, te urcaseşi deja pe aparate?
– Eram în sala de gimnastică şi în nici un caz nu mă gîndeam că o să ajung să iau medalia de aur.

– Ţi-ai îndeplinit cel mai mare vis în gimnastică?
– Nu, bineînţeles că nu. Visul suprem rămîne o medalie la Jocurile Olimpice.

– Ţi-a fost greu în perioadele în care ai fost accidentată?
– Foarte greu. Nu credeam că o să prind Mondialul. După ce mi-am dat ghipsul jos şi am început să lucrez, m-am gîndit că poate am o şansă.

– După ce ai păţit la Europene, ţi-e frică la aterizările de la bîrnă?
– De ce? S-a văzut? Îmi place să lucrez la bîrnă de cînd eram mică şi nu mi-a fost frică niciodată, deşi mai toate accidentările mele au venit la acest aparat.

– Totuşi ai făcut un concurs fără ratare.
– E cea mai importantă realizare a mea de la Rotterdam, că nu am ratat deloc şi am făcut un concurs curat.

– Urmează şi mai multă muncă.
– N-am reuşit să luăm o medalie cu echipa, dacă vrem să urcăm pe podium, trebuie să muncim mai mult

– Eşti o gimnastă superstiţioasă? Ai vreun costum preferat?
– Nu. Am intrat cu acel costum în concurs pentru că aşa era ordinea.

Sursa: GSP

O eternă călătoare prin lume sau prin cantonamentele reci şi apăsătoare, ca oricare sportivă de succes, Ana Porgras se întoarce mereu acasă, la Bârlad, unde locuieşte de aproape patru ani cu mama şi sora ei într-un apartament închiriat din zona Gării, o locaţie parcă sugestivă pentru viaţa noii vedete a sportului românesc. ProSport a pătruns ieri în universul fetei care a adus primul titlu mondial pentru gimnastica feminină tricoloră după o pauză de nouă ani: aur la bârnă în Rotterdam.

Născută acum aproape

17 ani în Galaţi, Ana şi-a început de la 4 ani munca pentru a deveni cea mai bună gimnastă a lumii la bârnă. Urcuşul? Greu! Cu părinţii despărţiţi, dar cu o dragoste din cer până-n pământ din partea ambilor. Ana s-a mutat împreună cu mama sa, Georgeta, şi cu sora ei, Georgiana, la Bârlad, locul de origine al mamei (este dintr-un sat din comuna Roşieşti), iar tatăl a rămas în oraşul de pe malul Dunării. În Bârlad locuieşte acum sora mai mare a Anei, Georgiana Porgras, elevă în ultimul an la Liceul Teoretic “Mihai Eminescu”. Nu singură! Cu Ana, când vine de Sărbători pe acasă. Mama fetelor, Georgeta, a plecat asemenea multor români în Italia, la Bologna. Munceşte din greu pentru a-şi ajuta fetele să-şi facă o carieră, iar rezultatele acestora îi dau stropi de energie pentru a lua, zi de zi, viaţa în piept printre străini.

Mama a văzut concursul pe internet

“Concursurile Anei le urmăresc pe internet, că nu am altfel cum! Sunt foarte bucuroasă de titlul mondial obţinut, pentru că Ana a muncit foarte mult. A vărsat lacrimi şi sper că va rămâne o sportivă care să însemne ceva pentru România şi pe mai departe. Are obiective frumoase, depinde de ea şi de munca ei să şi le îndeplinească. Noi suntem, oricum, alături de ea”, a spus mama Anei pentru ProSport, adăugând că serviciul din Italia o ajută să susţină carierele fetelor. Ana a fost un copil extrem de energic şi de la 4 ani a fost dată la o sală de gimnastică, la Galaţi. “Când era prin clasa a VI-a, a fost selecţionată pentru a merge la Şcoala din Oneşti, iar apoi a fost selecţionată în lotul naţional şi a plecat la Deva. Să ştiţi că o susţinem atât eu, cât şi tatăl ei în tot ceea ce face şi că fata are familie, în ciuda celor ce s-au vehiculat până acum. Suntem mândri de ea şi de rezultatele ei, iar de Sărbători, în decembrie, o aşteptăm la Bârlad, să-i facem ziua de naştere, unde vrea ea”, ne-a mai spus Georgeta Porgras.

 


Ţintă: medalia la Londra

O mamă împlinită deja, ai cărei ochi au înotat în lacrimi nu numai în timpul şi la finalul concursului, ci şi la prima convorbire de după triumf cu fiica sa. “N-am cuvinte, este foarte frumoasă medalia. Dar atunci când cântă imnul, te gândeşti şi la munca din spate. Când te chinui, munceşti în sală, când ne e foarte greu, când nu mai putem, ne gândim la momente ca acestea şi trecem mai uşor peste asta. Aştept de foarte mult timp acest moment. Cel mai mare vis este o medalie la Olimpiadă, dar şi acest titlu este un vis. O să-mi dea mai multă încredere această medalie”, i s-a confesat Ana mamei sale. Dar cine locuieşte în apartamentul din Bârlad vă întrebaţi, probabil… dacă Ana şi mama sa sunt plecate tot timpul de-acasă?

“De la 4 ani atât a ştiut: să meargă la antrenamente!”

Ei bine, Georgiana Porgras, sora mai mare, are 18 ani şi este una dintre cele mai bune eleve ale Liceului Teoretic “Mihai Eminescu” din Bârlad, în clasa a XII-a. Vrea să urmeze Facultatea de Drept şi se mândreşte enorm cu rezultatele acesteia. Georgiana susţine că ambii părinţi, chiar dacă sunt despărţiţi, sunt alături de ele, de ea şi de Ana, ori de câte ori este nevoie, şi tatăl, Constantin, care stă la Galaţi, le aşteaptă cu nerăbdare de fiecare dată când vor să vină la el. “Era de aşteptat să aibă aşa rezultate. Sunt tare mândră de ea, munceşte foarte mult. De la 4 ani, sora mea atât a ştiut, să meargă la antrenamente să devină cât mai bună, pentru că era extrem de ambiţioasă. Mă bucur pentru ea şi o aştept acasă!”, ne-a spus Georgiana. Aşteptarea însă va fi lungă, pentru că gimnastica de performanţă te încorsertează. În momentele în care citiţi aceste rânduri, Ana probabil exersează în sala de la Izvorani. N-are timp de drumuri în Bârlad, decât de ziua ei, în decembrie, pe 18 şi de Crăciun. Până atunci, strânge din dinţi şi trage de ea. Iar. Şi iar, şi iar, şi iar…

Articol scris de: Cezara Mironică (Bârlad) in Prosport

FOTO: GSP

Ana Porgras a ocupat ieri primul loc în finala de la bîrnă. O medalie de aur mondială care vine după  nouă ani de secetă pentru România

Gimnastică. Românca născută la Galaţi a trecut prin momente dificile atît în viaţa personală, cît şi în cea sportivă

Ochii Anei Porgras sînt plini de lacrimi. Tricolorul e în faţă, bîrna în spate. Imnul României se aude în sala Ahoy din Rotterdam. De data aceasta sînt lacrimi de fericire pentru gimnasta de 16 ani. Dar în cei 12 ani de gimnastică, lacrimile nu au fost tot timpul de fericire. Pînă să ajungă pe prima treaptă a podiumului mondial, Ana a suferit enorm. Antrenamente interminabile. Pînă la nota de 15,366, cea care a făcut, pentru anul 2010, cea mai bună gimnastă de la bîrnă, Ana a îndurat multe.

Începuturile

La patru ani a pus prima oară piciorul într-o sală de gimnastică. Micuţa Ana între cele patru aparate care o atrăgeau, dar care în acelaşi timp i se păreau imense. O dată cu primul pas în sala de la Galaţi a începutul lungul drum pînă la această medalie. În 2001, părinţii Anei s-au despărţit şi ea a trebuit să treacă peste acest lucru şi să-şi vadă de gimnastică. La 12 ani a fost selecţionată în lotul de junioare de la Oneşti, de unde un an mai tîrziu pleca la Deva, ajungînd sub îndrumarea lui Florin Cotuţiu şi a Ramonei Micu. Apropierea de bîrnă avea să se vadă încă din 2008, cînd, la Clermont Ferrand, la Campionatele Europene de juniori, cucerea aurul.

Prima medalie
Trecerea de la junioare la senioare avea să fie una anevoioasă pentru Ana, care a suferit o acccidentare la genunchi. O dezinserţie a ligamentului de la genunchiul stîng avea s-o ţină departe de aparate aproape un an. A suferit o operaţie şi recuperarea a fost una lungă şi dificilă. Prima ei competiţie majoră la nivel de senioare a fost Campionatul Mondial din 2009, de la Londra, unde a reuşit să cîştige bronzul. De altfel, singura medalie a delegaţiei feminine a României de la acea competiţie!  La bîrnă, Ana spunea că emoţiile au dominat-o. Următorul concurs nu avea să-i lase amintiri plăcute micuţei gimnaste. A ajutat echipa să urce pe locul al treilea, dar s-a întors de la Europenele de la Birmingham cu piciorul în ghips. Altă perioadă de pauză şi alte visuri sfărîmate pentru Ana.

FOTO: GSP

Revenirea
Dar ea nu este o fată care să se lase învinsă de astfel de lucruri. În sala de antrenament ochii îi lucesc. Nu vede altceva decît aparatele. Zîmbetul îi apare rar pe buze, dar eleganţa e aceeaşi. În finala de la bîrnă, de la Rotterdam, emoţiile n-au mai apăsat-o. N-a fost un exerciţiu perfect, dar a fost o evoluţie care i-a adus aurul mondial. ”N-am cuvinte, este foarte frumoasă medalia. Dar atunci cînd cîntă imnul, te gîndeşti şi la munca din spate. Cînd te chinuieşti, munceşti în sală, cînd îţi e foarte greu, cînd nu mai poţi, te gîndeşti la momente ca acestea şi treci mai uşor peste toate”, a spus Ana Porgras pentru Agerpres.
Ce urmează acum pentru campioana mondială Ana Porgras? Cuvintele îi aparţin: “Viitorul meu va fi aproape la fel, în sală, mult mai multă muncă”.

Nu merg la nici un concurs doar ca să particip. Eu vreau să cîştig mereu!
Ana Porgras, campioană mondială la bîrnă

Gimnaste române medaliate cu aur la bîrnă la CM
1978      Strasbourg     Nadia Comăneci
1987    Rotterdam     Aurelia Dobre
1993     Birmingham    Lavinia Miloşovici
1997    Lausanne    Gina Gogean
2001    Gent    Andreea Răducan
2010    Rotterdam Ana Porgras

Aştept de foarte mult timp acest moment. Cel mai mare vis este o medalie la olimpiadă, dar şi acest titlu este un vis. O să-mi dea mai multă încredere această medalie

Doamna Bitang probabil că o să mă felicite, dar integralul de la bîrnă nu a fost perfect şi mă aştept la observaţii, pentru că se putea şi mai bine. Am făcut mai bine la individual compus

Din punctul meu de vedere, Mondialul a fost bun. Din momentul în care am venit aici mi-am propus să fac toate concursurile  fără ratare. Mi-a reuşit şi asta mă bucură poate cel mai mult
Ana Porgras

Sînt două medalii care o să le dea încredere. E greu să ajungi sus, dar şi mai greu să te menţii. Ele trebuie să fie conştiente că trebuie să progreseze şi la aparatele la care au luat medalii
Mariana Bitang

Sursa: GSP